Jurnal cu banalitati
(1974 - 2009)
- secvente -
C. TRANDAFIR
În acest numãr aducem la cunostinta dvs.,
dragi pretini si tova’asi, penultima secventa din anul 1976. Sa
ne jucam si sa ne bucuram, deci. Cu amintiri din tinerete si cu lucruri
destul de serioase. Dar nu foarte serioase, ca, reamintesc, „cine
e prea serios e neserios” (G. Calinescu). Noutatea va sta în
faptul ca la subsol vor fi trimiteri cu reactie în vremea de azi.
Acolo, la subsol, se vor regasi amicii mei, de atunci si de azi, si
alte chestii în felul lor actual. Nu stiu daca vom mai ajunge,
prin jurnal, dupa 1990, dar ar fi teribil de amuzant cu democratia noastra
multicolora si cu luptatorii ei de râsul lumii. Ma gândesc
chiar, daca s-ar ivi un sponsor adevarat, ca ar fi o lectura cum nu
s-a mai vazut vreodatã.
1976
1 – 6 nov. Ma simt tot rau,
raceala sau viroza. Fac orele cu mare dificultate, degeaba depun eforturi
sa ascund suferinta, sa fiu senin asa cum am intrat în constiinta
elevilor si colegilor. Netratând raceala cu ce trebuie si cum
se cuvine, am temperatura, dureri de cap, de gât si piept. Plictisit
de moarte si bolnav pur si simplu, citesc pentru examen… I-am
luat lui Vio triola. I se defecteaza si se supara groaznic. Mami o schimba
cu alta si totul se repara. „Fetili” mai si lucreaza gospodareste,
împletituri, cusaturi în puncte s. a. Pentru Diana cumparam
ghete, pentru mine camasa. Îi scriu dlui prof. Laudat. Începe
sa ploua frumos. Si ploua toata noaptea, fara sa fie frig. Bucuria lui
Vio ca poate sa-si ia umbreluta la scoala. Diana merge la scoala pentru
„curs practic”, iar Vio, la bucatarie „compune”
cântece cu ajutorul triolei. Când vine Diana, ele fac gogosi
arse, motiv de altercatie în familie. Produc „ravagii”
cu Macedonski (1). La gazete, „Comunistul de omenie, personajul
timpului nostru”; „Elogiul patriei si partidului”,
„Cenaclul literar – forma a culturii de masa”. La
Congresul educatiei politice si al culturii socialiste, tov. N. C sublinia
ca „A cunoscut o dezvoltare puternica traditionala miscare artistica
de amatori, care exprima participarea democratica a maselor de oameni
ai muncii la procesul dezvoltarii culturii noi, asigurarea conditiilor
de manifestare…”
7 – 8 nov. Acelasi program, stereotipic. Îmi scrie Cornel
Regman si-mi spune ca retine propunerile mele, ca de la 1 ianuarie e
posibil sa se dubleze numarul de pagini ale „Vietii Românesti”.
Îmi mai spune ca s-a produs o încurcatura nostima: pe coperta
„V. R.” apare numele meu, dar în interior nu-i articolul,
pentru ca a fot scos în ultima instanta, împreuna cu altele,
ca sa nu se depaseasca volumul procustian al revistei… Azi e duminica
si ma devotez tot perioadei clasice, în timp ce amicii sunt unii
pe la popice, altii la meci de fotbal. Ma viziteaza dl. Grigoriu si-mi
aduce „Eminescu si critica stiintifica” de Mihail Dragomirescu.
Programe sovietice pe la radio si televiziune. Scrisoare lui Tase, în
care îi sugerez o vizita, prezumtiva, la Bacau… Cumpar „Ploile
de dincolo de vreme” de DRP. Premiul „Perpessicius”,
lui Vladimir Drimba pentru editia „Opere” I. H. Radulescu,
în 3 vol. „Rolul criticului în cenaclu” –
cel mai grozav (2). Filmul „Tanase Scatiu” este de-a dreptul
remarcabil (Dan Pita), cu Victor Rebegiuc, Vasile Nitulescu, Eliza Petrachescu,
Rodica Tapalaga, Catalina Pintilie, nu-i mai tin minte pe interpretii
lui Matei si …. Pe la ora 21, aflu prin telefon ca pot sa merg
la Iasi, pentru examen. La 23,30 plec la gara, la 0,15, cu un personal,
la clasa I, spre dulcele târg…
9 nov. Merg, fireste, toata noaptea.
Desi stau în bune conditii, nu pot atipi deloc în tren.
Si merge ca melcul. Tocmai pe la 9 ajung la Iasi. În gara, ma
asteapta Alexandru, frate-meu, înghetat bocna care ma transporta
la bojdeuca lui insalubra, vârâta în pamânt,
suie. Sta tocmai pe Sorogari, pe malul fluviului Cacaina. Are o curticica
în panta, în curte pasari, doi câini si un porc de
vreo suta treizeci de chile. Lucica, cumnata, e tehnician agricol, la
Probota. Copiii lor, Catalin si Monica, învata la Scoala gen.
nr. 33, pe Karl Marx. Alexandru e prof. maistru la un liceu industrial…
Dorm putin, citesc si ies în oras, la Remus. Acesta, ca de obicei,
foarte scrupulos si sceptic, nu-mi da curaj (3). La telefon, dl. Laudat
îmi spune ca mâine sa fiu de dimineata la examen. Alexandru
încearca sa ma antreneze într-un cerc vicios: tuica, mâncare,
televizor. Rezist eroic, citesc…
10 nov. N-a fost chip sa dorm. Grija
si o sarabanda de sobolani în pod. Parca e o batalie,omeneasca,
la Vaslui, la Calugareni sau la Waterloo. Aprind lumina si citesc. Cu
greu, ca mi se închid pleoapele. Se pare ca mai atipesc spre ziua,
acompaniat de sforaiturile lui Alexandru. De prin zori, toti pleaca
la treburile lor, ma aranjez si plec la Universitate. Astept putin „la
catedra”, cu înca doi doctoranzi. Comisia: domnii prof.
Ciopraga, Husar si Laudat (4). Interesant. Ma întreaba ce subiecte
prefer! Ce propun dumnealor. „Poezia filosofica a lui Eminescu”?,
„Maiorescu, critic literar”?, „Comicul la Caragiale”?
Îmi dau seama ca puteam pregati special doua-trei subiecte si
sa le solicit . Nu regret, însa, ca am citit ca un apucat. Ne
oprim la „Comicul în opera lui Caragiale”. E o discutie
libera în doi: eu si dl. prof. Ciopraga. Îmi spune ca nu-i
de acord cu formularea „universul comic”, ci „lumea”.
Nu accepta nici exprimarea „Caragiale e un mare comic”.
Lunga paralela Caragiale si teatrul absurdului. Dl. Ciopraga îi
explica dlui Husar: „Are (adica eu) colaborari frumoase la Convorbiri
literare si la Viata Româneasca”. Am, cum se vede, buna
atmosfera. La încheierea spectacolului, dl prof. Laudat îmi
spune, în taina, ca m-au notat cu 10 (5). Urmatorul examen, perioada
interbelica. Ma duc pe la redactie, la „Convorbiri”. Nu
gasesc pe nimeni, doar pe secretara. Cica sunt chemati la o actiune
de partid. Tot secretara îmi spune ca am un text pe prima pagina,
despre Maiorescu. Iau un buchet mare de flori si merg la dl. prof. Laudat
acasa, pe Aleea Copou nr.1. Radios, în halat. Scrie tot timpul.
Îmi ofera niste brosuri de-ale sale. Stam mult de vorba. N-are
cuvinte bune despre Piru, nu-i place nici G. Calinescu, se intereseaza
de dl Balu. Îmi vorbeste de Valenii de Munte, despre Iorga, „Gândirea”,
Anton Holban, Al. Bojin (6). Fac si o gafa: spunându-i ca dl Piru
a declarat ca e cel mai mare istoric literar, adaug ca a fost pus pe
doua coloane cu Cartojan si D. Popovici. Gafa consta în faptul
ca si dl. Laudat a patit asa ceva. Îmi mai spune ca e bine sa
„dam” urmatorul examen cât mai repede, în decembrie,
de pilda, sa scapam, domnule! De fapt, vor sa o scoata cât mai
repede pe o domnisoara de la catedra de engleza. Eu voi ramâne,
apoi, sa fac un doctorat „frumos”, degajat, „de placere”,
pe parcursul a patru ani!.. De aici, merg la Unirea sa ma întâlnesc
cu Alexandru si cu Remus, sa fac cinste pentru succes (7). Nu vine nici
unul si, iata, cum ramân nedijmuit. Trec pe la Guta (Remus a disparut
„în costum de ginere”), ea, colega, se plânge
de oboseala, e „astenizata”. Alexandru si Lucica au taiat
un pui, au vin, vedem filmul „Hombre”, cu Paul Newman. Nu
înteleg de ce, sotii se iau la controverse aspre, plec la gara,
desi as fi ramas si mâine sa vad „D-ale carnavalului”
la Teatrul National. Cu acceleratul de 23,25 alerg spre Ploiesti…
11 – 14 nov. Bineînteles
ca nu dorm nici o secunda. Chin pâna la Ploiesti. De aici, cu
autobuzul de 5,30, spre Câmpina. La 6,30 sunt acasa (8). Se trezesc
si fetitele, ne pupam, ele pleaca la scoala si eu ma culc. E grozav.
Dar repede ma trezeste soneria: o tiganca cere sa-i dau „ceva”
. Manânc, fac baie. Vin fetitele de la scoala. Vio cânta
la triola, eu fac planuri de bataie pentru examenul urmator, în
decembrie, dar nu voi mai fi asa de habotnic. Am „ispirenta”,
vorba tovului. Voi face lucrarea lui Grigore, a lui Kemeves, voi câstiga
ceva lovele pentru asta, ehe, ce bine e! Apoi voi scrie ceva despre
Hortensia, despre „spiritul critic” pentru „V. R.”,
voi face recenzie la cartea lui Jean Boutière despre Creanga,
în traducerea dlui prof. Ciopraga. Îi scriu lui Tase, lui
Zilieru si lui Regman. Victoire e la… practica!... La Arad, întâlnirea
„scriitorilor tarani din România”. Participa si scriitori
propriu-zisi: Nicolae Crisan, Alecu Ivan Ghilia, Traian Iancu, Ion Lancranjan.
La Gura Hont, recital d poezie patriotica: Vasile Ignea, Ion Lotreanu,
Ion Lungu, Mircea Micu, Vasile Man, Iulian Negrila etc. Serban Cioculescu
se ocupa, cu mare placere, de literatura umoristica, de epigramisti
în special. G. Dimisianu scrie despre „critica sociologica”
a lui Z. Ornea („Confluente”), iar Lucian Raicu despre „Visuri
în vuietul vremii” de Al. Philippide. Victor Nistea cânta
admirabil „Partidul”, „Omul / vorbind la tribuna,
sincer, direct”. Di rect! Preferintele literare ale lui Carter:
Faulkner si Maupassant. La galeria din Seine, sub titlul „Picasso
se amuza”, sunt expuse desenele facute în anii ’40
pentru fiica sa Maia, în vârsta de patru ani, pe atunci.
Îi facea portrete când se juca, când dormea, transforma
pachete d tigari în trenulete sau îmbraca papusi decupate
în carton. La 10 nov. , la Florenta s-a deschis o retrospectiva
a pictorului mexican Siqueiros, prima în Europa.
12 – 15 nov. Îmi îngadui
unele mici libertati, nu prea multe. Adun de pe la biblioteci si de
pe unde mai gasesc, dl. Balu, „materiale” pentru „H.
P. B.” si Ivasiuc. Ma si apuc de lucru. Peste toate astea, raceala
recidiveaza, rusine pentru corpul meu atletic! Blank et comp. ma invita
la popice pentru duminica. Nu-mi permit. Sâmbata, depunerea juramântului
de catre elevi (9). Diana si Vio(leta) – note forte bune, la Vio
era de asteptat, la Diana e o surpriza. Apoi, ele sunt foarte bune gospodine.
Vio împleteste de zor la o bentita pentru cap, e înscrisa
la diverse cercuri: de lucru manual, de desen, de balet. Rezultat excelent
la alergare, Gavrilita zice ca e foarte buna pentru atletism. Diana
e mai priceputa la gospodarie, când nu te astepti, hodoronc-tronc
la bucatarie, face prajituri. A facut si la scoala sub îndrumarea
profesoare de „lucru”… Scriu deocamdata despre teatrul
Hortensiei, e mai lesne, fiind piese mai putine. În trei-patru
zile trebuie expediat textul undeva. Pe 8 decembrie se vor împlini
100 de ani de la nasterea Doamnei de La Ivestii mei natali. Îi
scriu d-lui Laudat si-l rog sa faca ceva pentru amânarea examenului
meu macar în ianuarie sau februarie. Invoc cele peste 250 de teze
pentru corectat. Îi scriu si lui Tase, raspuns la scrisoarea lui
prin care îmi confirma ca pot si trebuie sa ma duc la Bacau. Scriu
si acasa, în stil cronicaresc. Si lui nanu Victor, la Bucuresti,
e sf. Victor - si ziua consoartei Victoire. Îi scriu si lui Horia
Zilieru, îi spun ca nu l-am gasit când am fost la Iasi si-l
întreb ce parere are despre „Hortensia Papadat-Bengescu”.
Partea a doua a serialului „David Coperfield”. Ioan Alexandru
povesteste despre calatoria în Bulgaria. Daniela Crasnaru scrie
poezii „bune”, iar ea este o fiinta si mai buna la înfatisare.
Criticul si profesorul Ion Vlad declara: „Sunt un dascal care
crede în forta fascinanta a lecturii, în modelele acesteia”.
Cumpar „Analize si sinteze” de I. Negoitescu (deocamdata
parcurg numai comentariul la „Craii de Curtea-Veche”. Îmi
plac versurile lui Mircea Dinescu din „Proprietarul de poduri”
[…] (10). Particip la o dezbatere despre manuale si am obiectii
cam multe. Mihai Zamfir scrie despre „Jurnalul intim - «o
mica drama»”. Sansa de supravietuire estetica (Octavian
Sulutiu). Dezlegarea de normele literare, suprimarea impedimentelor
etice puritane. J. J. Rousseau si Chateaubriand contau pe publicul cititor
de mai târziu. Amiel nu conta pe nimic. Gide, bolnav de orgoliu,
Thomas Mann - genial, Rebreanu - realist, Mihail Sebastian si Eugen
Lovinescu – introvertiti. „Statutul estetic-stilistic al
jurnalului va trebui precizat într-o zi” (11). Dar e vorba
de mari scriitor si de alte personalitati. Pigmeii ies din cauza.
16 - 18 nov. Elevii au început
tezele […] (12). La librarie, pun multe carti deoparte, deocamdata
n-am dolari. Astept de la „Convorbiri” (13)… Batem
Franta la rugby! Mare eveniment, frantujii sunt cei mai buni dân
lume. Seara, piesa de teatru la televizor, de unde reiese ca nu trebuie
sa mergi la facultate, ci sa te avânti „în câmpul
muncii”, la strung sau la furnale si-ti vei gasi fericirea, chiar
daca sunt greutati si jigniri incalculabile ale sensibilitatii. Tot
de aici reiese ca cine urmeaza facultatea, cum a facut sora eroului,
si-a ratat viata. Na, poftim! (14)… La sedinta, doar vreo trei
ore. Ba Manta ma propune sa scriu „procesul verbal”…
Batem tare si Marocul la rugby. „Turnul Babel” de Neagu
Radulescu ma amuza grozav, ceea ce nu sta bine cuiva cu simtul umorului.
Film „Batrânul Chicago”, cu Tiron Powell, un Alain
Delon al deceniului patru. Si ploua, si tuna ca vara, de baga groaza-n
noi. Trebuie s-o ducem la scoala pe Vio, înfasurata în trenci.
Primim de acasa doua colete, unul cu fasole (pe aici nu se gaseste)
si altul cu malai (pasiunea mamiticii si, în parte, a fetitelor).
Revista literar-artistica. Vorbeste Paul Everac despre „valoare”
si „succes”. Eugen Jebeleanu citeste versuri, fara sa-si
ridice o clipa ochii de pe hârtie. Despre Salonul national de
grafica Ruxandra Garofeanu spune ca nu-i cine stie ce. În „România
literara”, versuri de Ana Blandiana, o prezentare a lui Vasile
Bogrea de Iorgu Iordan,N. Mnolescu scrie despre Iorga memorialistul.
Dumitru Matala, Pompiliu Marcea, Dumitru M. Ion se pronunta despre „educatie,
tineret, patrie”. Moare Jean Gabin. S-au dat premiile Goncourt
si Renaudot pe 1976 (Patrick Grainville, Michel Henry).
19 – 22 nov. La Universitatea
populara clampanesc solemn despre „Poemele homerice”. Auditorii
sunt mai mult elevi. Nu-mi place Prima varianta a articolului despre
Hortensia si rescrie de zor si fara spor. Nu-l voi mai trimite „Convorbirilor”
( prea târziu), ci „României literare” (15).
Urât tare din partea mea: ma simt obosit si chiar atipesc, ca
fetitele se joaca pe afara, joaca în disperare, nu-i frig. Aseara
am vazut „Duhul aurului” de Dan Pita. Buni baieti!, în
seara asta – teleenciclopedia si „Un serif la New York”…
Sunt pus pe fapte mari. Voi termina „studiul”, voi „pieptana”
altul, le voi bate la masina si… vine dl. Grigoriu. Taifas îndelung,
de fapt el vorbeste, nu-mi da voie sa-l întrerup, are si ceva
la bord, are si logoree fantastica. Stie multe, nu-i pacat sa-l asculti.
Dar, cum se vede, nu prea am chef astazi, fiindca ma preseaza treburile.
Renunt, tragic, la proiect si ne întretinem cu Cesare Pavese,
Robert Musil, Georges Batailles, Borges, Màrquez, Grimmelshausen,
surorile Brontë, un mixtum compositum de tot farmecul. Apoi, singur,
ma dedau la chestiuni fotbalistice […] Diana pregateste , împreuna
cu mami, teza la matematica. Îi curge sânge din nas…
Fac febra, ma doare capul, de oboseala, de raceala… Iau multe
carti de la librarie, 220 lei. Biblioteca a devenit neîncapatoare,
trebuie sa mai cumpar una, dar unde s-o pun, într-un spatiu cu
doua camarute (o sufragerie si un dormitor micut-micut)… Azi (16),
a venit la noi în tara tovarasul Brejnev, sovieticul. Mare agitatie
pe Dâmbovita. Un banc modest: „Tovarasa, vazând ca,
prin vizitele facute, se tot pronunta cuvântul „maiestate”,
i se adreseaza tovarasului cu „maiestate”. El se supara.
Ea explica: „Am vrut sa spun, mai e state de vizitat?”
23 – 25 nov. Nu trebuie sa
fac nici un efort sa fiu senin la ore. Vine în vizita Georgescu,
profesorul de desen, pictor destul de bun. E cam plictisitor când
o face pe omul muncit de probleme estetice. De fapt, nu-i decât
tulbure de alcool… Diana da prima teza din viata ei de eleva:
la matematica. Vio e cea dintâi care o chestioneaza: „Ei,
cum a fost, ai facut bine?”. Fireste, foarte bine, dar cine stie…
Rescriu „Spirit critic si rectitudine morala”, pe care mi
l-a solicitat dl. Regman. Plic de la Tase Calin. Ma acuza ca n-am fost
la Bacau dupa examenul de la Iasi. Îmi propune „colaborare
sistematica” la „Ateneu”. . Dar saracul „Ateneu”
e o epava. Daca se va face lunar, ar fi ceva, dar asa… Îmi
spune sa ma calific într-un gen, pentru „actul reflex”
al redactorului (16). Diana si Vio nu se apuca de lectii pâna
nu intervin eu cu delicatete plina de fermitate. Le solicit imperativ
fetelor sa purceada în casa, eu merg la învatamânt
politic, unde citesc „Vestibul” de Ivasiuc. Acasa, un film
foarte placut: „Ilustrate cu flori de câmp” de Andrei
Blaier. Printre interpreti: Draga Olteanu (formidabila), Gheorghe Dinica
(splendid), George Mihaita, Carmen Galin, Dan Nutu. O replica a Dragai.
„Lasa-ma, domnule, în pace, vezi-ti de treaba, deoarece
chem militia!” […] Îi raspund lui Tase (17) „Cuprinzatorul
dialog dintre tovarasul N.C si Leonid Ilici Brejnev”. A murit
André Malraux. „Moartea lui Malraux nu este una dintre
acele morti despre aflam în fiecare zi. Moartea lui este o moarte
de zile mari”. Scrie si Al. Dima, profesorul nostru, despre „Coordonate
ale literaturii tineretului”. Ma mir. Serban Cioculescu scrie
despre corespondenta Elenei Farago, iar Manolescu despre „un mare
poet”, Emil Botta, „Un dor fara satiu”. Citesc „Frumosii
nebuni ai marilor orase” de Fanus Neagu […]
26 – 30 nov. Zilele seamana
între ele, cu foarte mici deosebiri. Ma ocup cu „Ivasiuc”.
Fetele merg cu saniuta la Casa Pionierilor, si de aici, cu o tovarasa
si cu alti colegi ai Dianei, se duc pe Muscel. Vin târziu, când
deja e întuneric. Seara de teatru, „Oameni în lupta”,
de Al. Voitin. Nu corespunde gustului meu si nici vremurilor de acum.
Lozincarda peste masura. „Sedinta” cu elevii de la IIA,
unde sunt diriginte. Pierdere de vreme. În „Convorbiri”
am articol despre Maiorescu. Remarc iar pe Al. Dobrescu, bun baiat,
o punere la punct a lui Cristian Livescu, partea a doua a studiului
despre proza lui Arghezi, de C. Ciopraga. Eugen Simion „Trage
de par” pe „Frumosii nebuni ai marilor orase”. G.
Dimisianu, în „România literara” e mai clar:
îi place romanul, dar nu se stie de ce… Ma apuc sa rescriu
în legatura cu „Rondelurile” lui Macedonski. Eseul
despre „Blaga” mai trebuie cizelat… Fetele merg la
filmul „Stefan cel Mare”. Sunt încântate. „Chiar
asa a fost?”. „Exact”. „Pai era mai frumos pe
atunci”. Piesa „Fata fara zestre” de A. N. Ostrovski.
Solohov se destainuieste. Între altele, ce i-a spus preotul din
sat: „Tine minte, raiul se afla într-o carte buna si o constiinta
curata” (18). Vio doarme, Diana îsi face lectii, mami nu
se simte prea bine, eu „dau gata” recenzia la „Viata
si opera lui Ion Creaga” de Jean Boutiere” si citesc despre
Memoriile lui Iorgu Iordan, dar mai interesante sunt „fragmentele
critice” ale lui Eugen Simion cu Petre Pandrea (alias Petre Marcu
Bals).
…………………………….
1. Pe vremea aceea doctorantura era un lucru
extraordinar de serios, trebuia sa fii toba de carte, sa scrii, sa publici.
La doctorantura merge azi cine nu te astepti si cum se sustine e de
râsul-plânsul lumii.
2. Am constatat înca de pe atunci si s-a adâncit observatia
ca cenaclistii, în cea mai mare parte, scriu fara sa citeasca
mai nimic. Prezenta tulburatoare si viitor de aur…
3. El, Remus, la Institutul de Cercetari Filologice, si Calin de la
Bacau, la Institutul Pedagogic si la revista „Ateneu”, sunt
oameni de o cultura greu de egalat, dar de bun-simt excesiv: Vor sustine
mai încoace doctorate stralucite.
4. Acum, toti trei sunt în lumea umbrelor. Parca as fi vrut sa
nu moara niciodata. Asa cred eu despre toti oamenii buni. N-as vrea
sa dispara decât indivizii rai: prosti si obraznici, vulgari,
idioti si hoti, mincinosi, lingai si dictatori si criminali.
5. Au fost cam indulgenti. Eu dadeam 10 numai în cazuri exceptionale,
daca raspundeau, în final, si la o întrebare peste nivelul
programei sau „de efect”. Ex.”Cine a scris Loreley”?
6. Cel care împreuna cu C. Ciuchindel, cu unul de la Inspectorat
si cu directoarea de la noi au decis ca nu merit gradul I .Asta m-a
determinat sa merg la doctorat, altminteri nu-mi trecea prin minte,
nu îndrazneam. Pacat, au murit toti nu dupa mult timp…
7. De fapt, au fost succesuri, fiindca am „luat” examenul
si am fost oaspete de onoare al dlui I. D. Laudat. Am editat la cuvinte,
ca puteam sa umplu o carte…
8. Orice s-ar spune, pe atunci trenurile, autobuzele aveau orar fix
si circulau destul de corect. Cu timpul, situatia s-a degradat. Iar
trenurile de acum, vedeti si dumneavoastra…
9. Nu-mi mai aduc aminte, acum, ce fel de juramânt e acesta…
10. Citez din „Capra contemporana”. Poetul, se stie, va
juca un rol de disident, iar dupa Revolutie se va lasa de poezie, se
va apuca de politichie, de viticultura si de „Mambo Siria”.
11. Aparuse si jurnalul lui Camil Petrescu, modest, ma mir acum de unde
stia Mihai Zamfir de jurnalul lui Sebastian, poate fragmentele publicate.
Iar despre jurnal, între timp, s-a scris enorm. Eugen Simion,
la noi, are doua tomuri mari plus o carte despre literatura autobiografica.
12. Nu stiu ce era în capul meu, notez si subiectele date la teze…
Si cât de ocupat eram si cât de comod! Orgoliu, nici vorba!
Stiam sigur ca nu voi putea publica jurnal niciodata. Sigur era joc
si aide-mémoire.
13. Pe vremea aceea se plateau colaborarile la reviste. Erau destinate
pentru carti si reviste literare. Asa mi-am facut o biblioteca destul
de bogata. A doua din Câmpina, particulara, dupa aceea a dlui
Balu. Acum, democracii nord-danubieni nu mai scapa nici printre degete.
Iar editorii îi calaresc pe scriitori (nu ma refer la veleitari),
îi pun sa plateasca ei si fac Gale, sa fie subventionati de Guvern,
Gale încheiate cu chefuri de pomina… Avantajati sunt diletantii,
obtin prin caciuleala sponsorizari, îsi vând maculatura
cu o obraznicie de nebuni si aduna bani gârla…
14. Si astazi s-au afirmat asemenea idealuri, chiar de catre seful statului
la cârciuma, cum ca scoala româneasca produce „tâmpiti”
si „filosofi” buni de ceapa ciorii…
15. Nici „României literare” nu l-am trimis.
16. Avea dreptate marele Tase, dar nu prea stiam eu multe pe vremea
aceea. Nici acum nu-s prea breaz…
17.Pe vremea aceea, scrisorile erau modul cel mai propice pentru comunicare.
Aveam mare placere sa trimit epistole si sa primesc. Aflu acum ca Tasel
a pastrat toate epistolele mele, doamne fereste, si ca aceasta corespondenta
a mea catre el e cea mai grozava opera a mea. Adica, ce-am publicat
eu pâna acum e de raftul al treilea…
18. E vorba buna de învatatura pentru nulitatile papirofage, care
nu citesc mai nimic, scriu mult si prost, iar caracterul…
|
