Florin DOCHIA
Îmi permit - nu stiu pâna când…
- sa ma uit la lumea de afara cu un fel de detasare dezabuzata, nu indiferenta,
adesea ironica, rautacioasa uneori, imprudenta, trista întotdeauna
pe fond. Sunt si cârcotas, poate. Clipa când scriu e grevata,
în spatiul imediat (românesc), de multiple crize - economice,
politice - si saracia musca pe cam toata lumea, minus obisnuitii profitori
de totdeauna de pe urma cadavrelor… Uitând de necrofagi,
ma mai refugiez seara în spatiul virtual, într-o lume care
pare ca ma poate feri de nevrozele capitalismului primitiv, sau în
dialoguri cu câtiva prieteni de pe messenger.
Culturalmente, nu ma va impresiona cu nici un pret izbucnirea „poematica”
a locatarului vremelnic de la Cotroceni la o emisiune de divertisment.
A fost indecenta si, firesc, s-a facut înca o data de râs…
Stiu/stim scriitori marinari si scriitori presedinti care au facut cinste
ambelor categorii. Aici nu e cazul. Cel mult ma voi întreba unde
era sarmanul ministru al culturii si [al] cultelor ca sa-i taie panglica
miorlaind o poanta rasuflata… Probabil ca le-a fost frica sa nu
cumva sa dea foc la… [ar urma un vers dintr-o scrisoare eminesciana].
Evenimentul major a fost, neîndoielnic, anuntarea
premiului Nobel pentru literatura pe 2009. Surprinzator pentru mai toata
lumea, Herta Müller, o svaba ce-a trait peste trei decenii în
Banat, a fost preferata juriului. Restul concurentilor mai asteapta…
Aflu ca e mare bucurie la éditions Gallimard, care, cu trei saptamâni
înainte, semnase contractul pentru versiunea franceza la „Atemschaukel”
(în româneste, as zice „leaganul respiratiei”…).
Recunosc faptul ca nu sunt impresionat, din literatura feminina, aceea
germana nu m-a atras niciodata, iar faptul ca TOATE cartile ei –
se spune – sunt inspirate din „întâlnirea”
svabilor (si poate si a sasilor) cu Securitatea nu mi se pare încurajator.
Cantonarea exclusiva într-un trecut de care nu te poti desprinde
decenii la rând mi se pare semn de nevroza prea putin creatoare.
Îl prefer pe Günter Grass, nobelizat acum zece ani, poate
tot pentru ca Peter Englund, secretarul general al Academiei, este germanist,
mais, c’est la difference! Si, ca tot am frantuzit, sa adaug o
parere destul de generala: „Sans doute faut-il voir là
un clin d’oeil aux 20 ans de la chute du Mur.” (Le Point)
Pe canale virtuale, ne vine si vestea ca poetul Gelu
Vlasin vrea sa candideze la presedintia Asociatiei Scriitorilor din
Bucuresti (ASB), dupa ce a pierdut conducerea Sectiei de poezie în
favoarea lui Dan Mircea Cipariu. Administrarea excelenta a domeniului
„reteaua literara” pe internet ni-l arata ca, teoretic,
potrivit unei asemenea functii, dar cum stam cu practica? Pentru ca
între cele doua lumi... c’est la difference! E posibil ca,
la data la care cititi aceste rânduri, unele zaruri sa fi fost
deja aruncate, insist, însa, cu câteva opinii ale lui Gelu
Vlasin ce n-ar trebui ignorate. „Ce parere ai despre prezumtivii
candidati la sefia USR? - Sunt niste disproportii evidente, ca si la
Presedintia României, si la presedintia USR. Când tu nu
esti capacitat si capabil nici macar sa participi la presedintia asociatiei
de locatari, si tu vrei la Presedintia României sau, în
speta, a USR, mi se pare ca nu exista simtul ridicolului. Dan Mircea
Cipariu, spre exemplu, cred ca a facut o alegere foarte proasta sa candideze.
Sincer, Nicolae Manolescu nu cred ca are un contracandidat serios. Costi
Stan este un tip echilibrat, dar nu are sustinerea necesara în
afara Bucurestiului. Cât îl priveste pe Nicolae Breban,
valoric, îl vad egalul lui Manolescu. Din pacate pentru el, Breban
nu are sarm si este considerat ca are o obtuzitate mai pronuntata în
relationarea cu ceilalti. Intentionezi sa participi la alegerile din
2 noiembrie, de la Asociatia Scriitorilor din Bucuresti. Ce ai putea
schimba în bine daca ai câstiga? - Sunt multe de schimbat
si dau în acest sens doar câteva exemple: în primul
rând, paginile web ale ASB si ale USR sunt jalnice, de o lipsa
de profesionalism strigatoare la cer. Pe urma, as crea cluburi de lectura
în care scriitorii sa se întâlneasca si sa socializeze.
Eu am întâlnit la ASB o multime de oameni care spuneau ca
se întâlnesc numai când sunt alegeri. Aproape ca nici
nu se mai recunosteau între ei. E absurd. Spatii sunt nenumarate,
Sala Oglinzilor de la USR sta acolo si zace, nu are niciun fel de utilitate,
desi se platesc toate cheltuielile de administrare.”
Ce-ar mai fi de constatat din acest octombrie?
- Faptul ca, probabil din pricina ÎNCALZIRII
GLOBALE, iarna a venit cu o luna, doua mai devreme si proprietarii de
pârtii se grabesc sa câstige ce-au pierdut proprietarii
de plaje.
- Miscarile semnificative si misterioase din subteranele
juriilor premiilor franceze pentru literatura. Deja s-a ajuns la „Deuxième
sélection” pentru Prix de l’Académie Française,
Prix Interallié, Renaudot, Goncourt, Médicis, Femina,
de Flore! Despre ultimul voi reveni cu placere în numarul din
noiembrie al revistei. Mai nou, la cele 1518 premii franceze pentru
carte, se mai adauga unul, ce va fi decernat în 19 ianuarie 2010,
la Brasserie Montparnasse 1900 (patru stele), aflata într-o cladire
de patrimoniu, cu un decor art nouveau de exceptie, acoperis de sticla
si ceramica, vizavi de Galeriile Lafayette din Piata 18 Juin 1940. Se
numeste „Prix des Impertinents” si are un juriu pe masura,
cum ar fi Bruno de Cesole, câstigatorul premiului „Les Deux
Magots” la începutul acestui an pentru «L’Heure
de la fermeture dans les jardins d’Occident», o carte inspirata
si din viata si ideile lui Emil Cioran, pe care l-a cunoscut bine, Jean
Clair, câstigatorul, în 2008, al „Prix du Livre Incorrect”,
cu «Malaise dans les musées», despre care am scris
mai demult în revista Diagonale de la Buzau. Presedintele juriului
este Jean Sévillia, Grand Prix Catholique de Littérature
pe 2004 penntru „Historiquement correct: Pour en finir avec le
passé unique” (Perrin). Si François Taillandier
are la activ un premiu important, Grand Prix Roman de l’Académie
Française, 1999, pentru „Anielka” (Stock), iar Christian
Authier a luat în 2006 Prix Roger Nimier pentru „Les liens
défaits” (Stock). Într-un clasament personal, acest
premiu nou se adauga celorlalte trei acordate de/la Café de Flore,
Café des Deux Magots si Brasserie Lipp, cu farmecul inerent si,
poate, si cu ceva istorie adaugata.
