Victor Munteanu
ÎNCERCARE
Ziua a fost împărţită la trei:
fiecare a luat cât a putut duce
şi cât a putut respira -
nimeni n-a cârtit pentru cât a primit.
Tatăl a rămas - doar fiul
a plecat cu viitorul pe umeri
şi-a căzut în prăpastia timpului.
Cel ce-avea să se nască-aştepta
prilej de lumină.
Ziua a fost deja împărţită la trei:
câte un rost pentru fiecare cădere.
Până la capăt mai era doar cale de-un strigăt
şi de-o palmă ţinută în uleiul încins.
GLORIE ŞI SUFERINŢĂ
Învingător la festivalul răbdării,
te-au pironit în faţa mulţimii de vrăbii,
ţi-au bătut palmele în cuvinte
şi numele în cuie, pe un afiş,
şi te-au postulat în muzeul de ceară.
Apoi juriul s-a spălat de întuneric pe mâini
şi-a plecat, lăsând timpul
să picure secunde pe rană.
NEVOINŢELE MÂNTUIRII
Dacă nu poţi ierta,
nu înnopta la cel ce te-aşteaptă cu pâinea la poartă.
Dacă pe libertatea ta s-a pus dobândă mereu
şi tot achiţi facturile pe apă de ploaie,
dacă, până la urmă, nu poţi ierta
oricât de albastru este spirtul medicinal
şi rana, oricât de adâncă…
Spun: dacă vrednic eşti de-atâta răbdare
şi la umbra tăcerilor tale se-nvecheşte durerea,
atunci întoarce-te de unde-ai plecat
şi pregăteşte-te s-o iei de la capăt!...
DOINĂ LA FLUIER
Viaţa mea - stofă ieftină croită de-a dreptul,
un autograf pe lista datoriilor.
Fără punct, fără virgulă -
viaţa mea, doar cât a încăput în cuvânt.
Cu porţile-nchise, fără loc de înec,
am depăşit norma iubirii.
Iată, paşii mei măsurând trotuarul
şi cerşetorul ce gustă din liniştea lor…
RAFALA SUPLICIULUI
E iarăşi septembrie în curtea liceului
şi prin iarba strigată de urmele paşilor tăi.
Pentru că tu creşti un lup contra inimii mele
până-n prăsele îl creşti de-atâta ţipăt tăcut.
Dar eu te-am iubit cu palmele încleştate de torţile cerului
şi nu înţeleg de ce clipa se usucă încet,
de parcă s-ar hrăni din speranţele mele...
SURÂS LUMINAT DE TĂCERE
În fiecare seară vine un tren să te ia,
dar tu laşi numele unui alt om să-l aştepte.
Zadarnic se-aruncă pelerinii sub roţile lui
vestindu-i sosirea,
fiindcă, în locul tău, pe valiză stă altcineva.
……………………………………………………
Pe peron, aceleaşi vrăbii ciugulesc alte firimituri,
iar Adevărul nu mai are aceiaşi Maeştri!
BĂLUŞEŞTI
Aceleaşi tălăngi sună pe Zarea Izvorului,
dar păsările nopţii nu mai ciugulesc stelele
şi nici un băiat nu mai caută bureţi până la Budăile Mândrului.
De Anul Nou nimeni n-a mai plecat cu Haiducii,
iar, când dai bună ziua, nu se mai coc merele,
pe care, mai apoi, să le furi de la Duda.
Acum, stai în vârful dealului şi scrutezi văzduhul înalt
şi văile se deschid ameţitoare:
prin memoria ta bate vântul de toamnă
şi nici o pasăre ni-ţi mai răspunde pe nume.
RĂGAZ PE MALUL TĂCERII
… şi nu vei fi liber până nu vei gusta din lumina
în care octombrie sapă canale adânci.
Octombrie, cu strălimpezimile turbând depărtările,
când petarda liniştii răsună în cer,
octombrie, hohotind din toate alămurile,
până-n hârdăul inimii şi până-n
străfundul uimirii!
Legat în lanţuri vei sta până nu vei numi
împuşcătura tristeţii, ca să poţi respira…
SINGURĂTATE LA PUTEREA A PATRA
Cu banii de pe tinereţea pierdută,
am plecat să cumpăr un om,
să dau comandă de-o cafea şi
de-un prieten
pe care să mi-l fac frate de cruce şi de pieire!
Dar preţurile parc-au sărit dintr-o dată în aer
şi m-am descoperit atât de sărac,
încât trecătorii se dădeau la o parte
şi nici măcar cerşetorul din colţ
n-a-ndrăznit să mai ridice privirea spre mine…
TE ÎNTREB: ÎNŢELEGI?
Astăzi mi-am pus mâna pe inimă
să văd dacă sluga este egală stăpânului -
dacă singurătatea le arde în palme cu-acelaşi ţipăt
şi dacă doi talanţi pot fi mai mult decât unul.
Astăzi am rămas cu toate zilele-n drum
şi cu faţa îngropată în lucruri
să văd dacă tăcerea ochiului meu este aceeaşi
cu răbdarea din lacrima Lui.
CU MÂINILE-N FRIG
A tras în mine un om fără să mă întrebe nimic,
am crezut că-i o glumă, numai că
m-am prăbuşit ca o toamnă retezată de sabie.
Am fost împuşcat de un om prin surprindere,
şi ciopârţit apoi de prieteni pentru fiecare bine făcut.
De-atunci, stau singur şi-i tot aştept la o bere, în parc,
dar nici unul nu mai vrea să-şi aducă aminte de mine,
nimeni nu vrea să accepte c-am rămas viu
şi că-i aştept, aşa, împuşcat…
CONFISCAREA DUMINICII
Azi e duminică în toată redacţia, chiar
şi pe albul hârtiei de scris.
Azi e soare şi duminică în toate icoanele.
În calendar, astăzi este duminică sută la sută,
dar numai dintr-o bucăţică se-nfruptă plebea,
grosul ei fiind confiscat de câţiva magnaţi!
LA MARGINEA TIMPULUI
Azi nu mai înţeleg limba în care creşte arţarul -
limba în care nu mai răspund la scrisori.
În depărtările incendiate de greieri
răsună goarna tăcerii.
Azi nu mai înţeleg strigătul în care secundele mor -
limba în care noaptea este mâncată de flăcări.
ELEGIE PENTRU SILVEA
În dimineaţa ce-ntârzia să apară,
ai bătut la uşa numelui pe care îl port.
Desculţă prin aşteptările mele,
ai aprins candela cu vorba pe care nu am mai
putut-o rosti.
În dimineaţa în care bezna continua să triumfe,
ai bătut cu pumnii la hotarele timpului meu.
Târziu, te-ai oprit în ungherul acela în care
sufletul tău n-a mai ştiut să se apere…
